Prolog
Cât de bine ştiai tu franceză când te-ai dus în Belgia?
Căscaţi bine ochii că mi s-a pus întrebarea asta de cca 1732 de ori în ultimele săptămâni.
Acompaniament muzical opţional:
Vreau şi eu să fac un master în Franţa sau Belgia, dar nu prea ştiu aşa bine franceza.
Acu vin
Deduc de mai sus că toată lumea s-ar sui şi mâine în avionu pe care scrie Bruxelles sau Paris (de fapt s-ar sui în cel pe care scrie Londra sau New York, da nu-şi permite) şi apoi în autobuzu pe care scrie Sorbona sau ULB, DACĂ şi numai dacă va fi parcurs conştiincios în prealabil subjonctif-ul şi alţi monştri sacri ai gramaticii franceze.
Supermarket life
Cum insinuam într-un post precedent, în Belgia cunoaşterea limbii franceze este relativă. Relativă la flamandă şi relativă la engleză, desigur. Ceea ce uşurează viaţa multora. Pentru viaţa zilnică tren-bus-supermarket-stradă-cât-e-ceasul-nuvăsupăraţi-aveţi-o mărime-mai-mare, subjontif-ul poate fi trecut cu vederea. Ca şi multe altele, de altfel. Dealtfel, cam oricine va fi în stare să vă răspundă la engleză, în caz de eşec cu franceza.
Dacă ţii să ieşi din supermarket
Acum, toată lumea ştie că la facultate stau altfel treburile. Sau ştii, sau stai acasă (sau la supermarket, după caz). Regulile în Bruxelles sunt cam aşa:
Bachelor
Ca să te poţi înscrie în undergraduate (bachelor) = primii 3 ani de “facultate”, cum îi numim noi, trebuie să faci aşa (lingvistic vorbind):
1. Validezi diploma de BAC la Ministerul Comunităţii Franceze
2. Dacă n-ai făcut ceva şcoală în franceză, dai un examen de limbă de genu DALF. Dacă ai făcut, parfait, eşti ca şi înscris
3. Dacă n-ai dat un examen de limbă de genu DALF, te inscrii totuşi cu menţiunea că până la prima sesiune de examene tre să fi trecut un examen de limbă organizat de universitate. Pe care nu-l poţi susţine decât o dată pe an. Deci şo pe subjontif, dar ai timp vreo 3 luni să te rafinezi.
Master
Dacă vrei să te înscrii la master, îţi trebuie desigur o căruţă de acte de prin ro, de la fosta/fostele facultăţi, de pe la angajatori şi apoi nene eşti pe cont propriu. Dpdv lingvistic eşti liber. Treaba ta dacă eşti în stare să faci faţă sau nu. Foarte progresist, după părerea mea. 
Aici se arată
Acum, ca să onorez titlul, eu când am venit prima dată în Belgia (în partea flamandă), acum aproape 3 ani, ştiam să zic Merci! şi, după caz, Merci beaucoup! Cinci luni mai târziu, când am plecat spre Paris, mai învăţasem şi c’est très gentil ! Am mai învâţat câte ceva vara aia cât am stat cu Andrei la Paris. Eh, când m-am întors în Ro, în anu 4, ştiam deja multe chestii, chiar şi passé composé, care s-a dovedit a fi suficient pentru a mă angaja într-un call-center pentru suport IT in franceză.
Şi asta e o altă poveste.
