Degete mici

N-am povestit nimic inca despre aventurile cu ghitara.

Pentru cine nu stie despre ce e vorba, de ceva timp, din motive de nedezvaluit, in casa exista nici mai mult nici mai putin decat o ghitara. E neagra si raspunde la numele de ‘Albina Beata’. Prenumele e Albina, numele de familie e Beata. Si, ca oricine pe lumea asta, n-are nici o vina pt numele pe care l-a primit. Vina apartine in totalitate parintilor. Niste dusi cu sorcova, plecati cu pluta, fara o doaga, intr-o ureche, le zbarnie o coarda etc, v-ati prins.

Bun. Albina noastra e destul de grasuta, da’ tare nene! Adica am niste dungi vinete pe coapse de n-ati vazut (si nici n-o sa vedeti, ca pan’ la nunta Alinei imi trec). Pentru ca da, n-am putut sa-mi tin labutele deoparte si m-am apucat si eu sa ‘invat sa cant la ghitara’, visandu-ma cu parul nepieptanat valvoi, cantand cu ochii inchisi “where did you sleep last night” in extaz. Imi facusem calculele ca asa cam intr-o luna poate. Realitatea insa e ca dupa o saptamana de la prima lectie…. am reinceput sa-mi simt buricele degetelor. Dupa doua saptamani am realizat ca nu-i chiar asa rau sa-ti tai unghiile o data la doua zile, iar acum sunt in faza: ‘ai innebunit??  imi mai tre cativa centimetri de deget ca s-ajung la coarda aia’.

Aa, iar numele si l-a capatat pentru ca oricum incerc in C, D sau G (ca atata stiu), coarda nr 2 iese un fel de Bzzzzzzzzz si apoi surd Zzzzzzzz. Alta transcriere mai fonetica nu gasesc. Oricum, daca ar fi sa aproximam sunetul pe care ar trebui sa-l faca cu un “tra-la-la”, atunci da, la mine iese un Bzzz-zzzz-zzzz, deci ati inteles, nu tre sa mai explic.

G insa are o ureche muzicala fenomenala, sunt verde de invidie. Noroc ca-i lenes, ceea ce imi da mie prilejul de a substitui prin harnicie =))) Si acum stiu ca ati ras (de mine) da’ si eu o sa rad cand o sa va fac in ciuda nonsalanta cu ghitara pe umar. Ma duc sa-mi ciufulesc parul.

A, si ca sa ilustram lipsa de degete cand vine vorba de instrumente muzicale, ia uitati-va la astia:

Rachmaninov had big Hands